Andreea POV
Am coborat repede scarile, sper sa reactioneze bine!
-Buna!am spus fortand un zambet.
-Buna Ayanna!au spus ei in cor.
-S-a intamplat ceva surioara?
-Pai Ayann trebuie sa vorbesc ceva important cu voi!
-Ok! Pai atunci hai la tine in birou,a zis el.
Am urcat scarile pana la ultimul etaj, unde aveam sa aflu daca ma spanzurau sau nu. Sper s-o accepte pe Bell!
-Deci ce s-a intamplat?m-a intrebat Loren.
-Pai stiti m-am indragostit!am zis.
-CE?a urlat Ayann. Cine e? Il omor!
-Calm down brother! Nu e baiat!
-CUM? Soara mea e....
-Nu!am tipat. Are cati-va anisori! O cheama Bell, e fiica mea! Daca nu va convine, asta e! Ura si la gara!am tipat, deja nervoasa
-UN COPIIL?a tipat el.
Atunci mi-am adus aminte ca fetita mea doarme.
-Shhh! Bell doarme!am zis vorbind normal. Daca o trezesti te fac bucati si ti le imprastii in toate colturile lumii!am spus cu o privire fioroasa.
-Offff! Bine!a oftat el ridicand mainile in sus. Ai castigat!
-Si noi nu zicem nimic?
-Ba da Loren,am zis imbufnata. Voi ce ziceti?
-Sa ramana! au strigat ele.
-Putem s-o vedem?a intrebat Ayann.
-O s-o vedeti cand se va trezii. Va spun de acum ca e un inger blond!
-E blonda?
-Da Lore, blonda ca tine,am zis razand.
Toti au inceput sa rada, mai putin Lore.
-Ha ha ha! Hai sa radem de blonde! Va spun eu ca intr-o zi blondele vor conduce lumea!a zis ea razand.
Desi Loren parea genu de fata snoaba, nu era de loc asa, pot spune ca nu se ia niciodata in serios. De la ea am invatat ca e mai bine sa razi de propiile necazuri. Toti am ras de glumita ei.
-Aolo! Daca o blonda ne conduce e clar! A venit apocalipsa! Doamne sunt prea tanar ca sa mor! Te rog i-a blondele si lasa-ma pe mine!a spus facand pe speriatul.
-N-o sa ne conduca o blonda, ci o roscata!
-Aolo! Michaela taci din gura! Nu cobii!
-De ce?a intrebat ea.
-Cum de ce? E mult mai rau daca ne conduce o roscata!
-De ce Ayann?
-Pai surioara..aaaaa....nu stiu, dar e rau!
Toti am inceput sa radem.
-Stop!a spus el. Stanga-nprejur si hai la nepotica mea!
Am coborat un etaj si ne-am dus la mine in camera. Bell statea in pat si se uita fericita la mine.
-Buna Bell! a zis Ayann.
Scumpa mea a incremenit, apoi s-a incruntat.
-Nu!a zis ea. Doar mami si Andreea imi zic Bell, restul imi ziceti Dymas!a ordonat ea, ziceai ca e o adevarata conducatoare.
-Cine e Andreea?
Bell a sarit la mine in brate si si-a pus mainile pe cicatricea mea(semiluna).
-Ea e Andreea!a spus aratand spre mine.
-POFTIM? a intrebat-o Ayann vizibil speriat. Ea e Ayanna, nu Andreea.
-Stiu! Dar eu ii zic Andreeea sau Andrusca!a spus ingerul meu zambind.
Bell POV
Daca ati stii voi ca eu va cunosc secretul si chiar mai mult de atat.
Ayann POV
Fata asta stie ceva si trebuie s aaflu. Poate o putem ajuta sa-si aminteasca si asa Black Angel nu ne v-a acuza de tradare.
Loren POV
Sper ca Andreea sa afle defapt cine e! Si daca Dymas stie ceva, eu o voi ajuta! Desii la inceput n-am vrut, acum mi-a intrat la inima si mi-e ca o sora!
Michaela POV
Sper ca Dymas s-o ajute pe Andreea sa-si aminteasca si asa le pot spune ca Alec e sufletul meu pereche si ca Tudor e sufletul pereche al lui Loren.
"Trebuie sa vorbesc cu J.J. neaparat! Dar nu trebuie sa afle nimeni, mai ales Black Angel, altfel vi fii acuzata de inalta tradare."am gandit.
Andreea POV
Ce-o fii cu Ayann? Pare trist de cand Bell mi-a spus Andreea, toti sunt tacuti. Ah! Cap nenorocit! De ce cand ma gandesc la amintirile mele trebuie sa ma doara capul?
-Mami!a strigat ingerul meu.
-Da scumpete?
-Mi-e foame?
-Ce vrei de mancare?
-Hai in bucatarie sa-mi ales!a spus ea zambind angelic.
Am coborat, Bell a umblat in frigider si bufeturi umpland masa.
-Poti sa mananci atat?am intrebat uimita.
-Asta e putin! La fost casa mancam intro zii cat cuprinde un supermarket,a spus razand.
Intr-un sfert de ora masa era goala si lui Bell a mea inca ii era foame.
-Hai la vanatoare!a spus ea
-Inca ti-e foame?am zis cu ochii iesiti din orbita.
-Da! Ti-e nu?
-Ba da.
Am iesit din casa.
Dupa ce am mancat un cerb si Bell doi cerbi si trei caprioare(fata asta chiar mananca mult), am inceput sa vorbim.
-Si cum adica in doua luni vei avea 18 ani?
-Pai daca vreau pot avea chiar azi, a zis ea indiferenta.
-Aha!am spus trista, o iubeam mult, dar vroiam sa creasca ca un copil normal.
-Mami stai linistita, voi creste ca un copil normal!
Am zambit, dar apoi m-am incruntat.
-Dar cine v-a avea grija de tine cat timp eu sunt la liceu? As vrea sa ma las, dar acest J.J. stie ceva de trecutul meu, am zis trista lacrimile formandumi-se in colturile ochilor.
-Asta nu-i o problema! Tu te duci la liceu, iar eu la cresa!a zis fericita.
-Sigur nu te superi?am intrebat-o ingijorata.
-Nu ma supar! Trebuie sa-ti aflii trecutul! Asta-i tot ce conteaza momentan! Dar promite-mi ca dupa ore mergem sa ne plimbam prin diferite locuri. Am impresia ca aici gasesti multe amintiri din trecut!a spus serioasa. Deci trebuie sa examinam Seattle!
-Ok!am spus lund-o in brate si incepand sa ma catar intr-un copac cu Bell in spate.
-Unde mergem?
-In minte mi-a aparut mai demult un peisaj, care se vede fix din varful copacului!am spus amintindu-mi de acest loc. Defapt era una din viziunile mele. Tot Andreea a aparut in ea, cand a venit in Seattle si s-a urcat cu un varcolac in acest copac.
Am urcat sus si peisajul era sublim, am vazut o vila la o departare de 20 de metrii, cred.
Langa mine s-a asezat un baiat blond cu varfurile negre. Ma uitam la el, necunoscandu-l.
-Sunt Alex!
Am zambit, sufletul pereche al lui Michaela, desi nu mi-am descoperit asa numitele puteri, totusi pot sa vad chimia dintre doaua persoana, exceptia fiind la mine.
-Ayanna!am zis
-Stii?! Semeni cu cineva cunoscut.
-Da? Cine?
-Andreeea! J.J. are o poza cu ea!
M-am intristat. Cine e aceasta Andreeea?
Trebuie sa aflu cu orice pret, iar J.J. e singurul care ma poate ajuta.
-Deci cine e ingerul blond?a intrebat el uitandu-se la Bell a mea, ce bine suna Bell a mea.
-Fetita mea!am zis mandra.
-Cum te cheama scumpo?
-Dymas, dar imi poti zice Dyma!
-Eu sunt Alec.
-Stiu! te-am auzit cand te-ai prezentat lui Andreea!a zpus micul meu ingeras.
-Andreea?a intrebat ridicand o spranceana.
-Asa ii spun lui mami!a zis si m-a luat in brate.
-Aha!a zis el ganditor.
Alec POV
Trebuie sa vorbesc cu Ana despre asta, ea trebuie sa stie!
Andreea POV
Telefonul lui Alec a inceput sa sune, s-a incuntat cand s-a uitat la telefon.
-Da Max?
Max?! De unde cunosc numele?! Hmmm....Asa il cheama sau il chema pe tatal lui Andreea? In fine...
-Pai intr-un copac, vorbesc cu cineva...Nu, nu sunt cu Mary...Da, sa angajat la cresa..A spus ca s-a saturat de liceu...Aha! Voi cand veniti?...Mda, Ana a mai aflat ceva?...Da?1 Super! Unde?...Aici? Adica in Seattle?...Ce tare!...Ok! Atunci vin acasa!...Bine! Ii chem eu sau voi?...Ok! Atunci ajung in 2 minute.
A spus el fericit si s-a ridicat sa plece.
-Imi pare rau Andre...adica Ayanna,dar trebuie sa plec.
-Poti sa-i zici Andreea, nu-i asa mami?
-Desigur ingerul meu!
-Bine! Deci pa pa Andreea si Dyma!
-Pa Alec!am spus noi in cor.
-Mai vorbim!
-Desigur Dyma! Daca vreti puteti sa ne vizitati oricand!
-O sa venim! Nu mami?
-Da!
Alec a plecat.
-Mami, maine merg la cresa?
-Desigur Bell!
-Ma potii duce tu cu Ayann?
-Da!
-Yupiii! O sa merg la cresa! O sa merg la cresa! canta Bell in timp ce cobora pe fiecare creanga. Cand a ajuns la ultima creanga a facut o pirueta si a aterizat gratios.
M-am ridicat de pe creanga pe care stateam si am sarit, aterizat la fel de gratios ca ea.
Am plecat acasa, restul zilei am vorbot cu Ayann, i-am citit lui Bell o poveste, am inscris-o la cresa si am ales tinuta fetelor.
