Capitolul 1: Inceputul

-Hei!!! Andreea la ce te gandesti?ma intrebat Angela

-La nimic…ora asta e asa de plictisitoare,de abia astept sa se termine…

-Stiu,urasc franceza si mai ales profesoara. Hei ai auzit ca miercuri la ora 05:00 a.m e sesiune de autografe?

-Cine o sa fie?am intrebato eu,nu prea curioasa.

-E cine? The Angels . De abia astept sa mergem, ii ador mai ales pe Nicolas,deci il iubesc!!

-Mda....am spus eu fara prea mult entuziasm,si cu cine te duci? Si mai ales ca atunci avem ora cu doamna Johnson  ,adica engleza,chiar crezi ca o sa te lase sa pleci?

-In primul rad tu o sa mergi cu mine,si in al doilea rand nu trebuie sa ma lase,pur si simplu o sa chiulim,spunea ea cu un zambet atat de strengaresc si enervant de mi-as si fi dorit sa il sterg dupa fata,

-Ce te face sa crezi ca o sa merg?am intrebat-o eu ridicand o spranceana,nu poti s-o iei pe sora ta?

-Pai Mais merge si ea,dar….

-Pai atunci de ce ma mai iei si pe mine,sti bine ca sunt certata cu doamna Johnson si trebuie sa ma impact cu ea,altfel ma lasa repetenta la engleza “ce porcarie as prefera sa merg cu Angela si Mais decat ora lui Johnson”,am gandit eu

-Ma lasi sa continui ce voiam sa zic.Asa deci cum ziceam Mais merge si ea,dar ce distractie ar mai fi daca n-am fi toate trei?

-Bine mai convin sa merg,dar cu o conditie. Inventam o scuza sa plecam!

-Bine,esti asa de plictisitoare,nu putem pur si simplu sa chiulim?

-Nu!

-Dar?

-Nici un dar…

Asa a continuat toata ziua,Angela si Mais nerabdatoare sa-si intalneasca trupa preferata.Angela era inebunita dupa Nicolas si Mais dupa Alexe,o da mai era si J.J. solistul trupei,era o trupa cam ciudata. Adica erau super frumoasi ,aproape perfecti, si nimeni nu reusea sa gaseasca ceva umilitor la ei, ca si cum ar fi fost perfecti si n-ar putea sa fac vreo ,greseala..

La ora de engleza doamna Johnson ma scos la tabla sa ma asculte,dar vazand ca am invatat lectia m-a trimis la loc ,nervoasa ca n-a reusit sa imi dea macar o nota mica,adevarul e ca de cand am inceput liceu m-am pus serios pe invatat,apropo eu sunt din Washington si invat la liceul din Seattle. Nu stiu de ce ma prezint,dar in fine.

-Turcu!!ma striga Johnson.Unde te gandesti?

-La nimic!ii raspund fara prea mare tragere de inima,de fapt doamna Johnson era de treaba cand voia,dar in cele mai multe cazuri era o zgripturoaica. Bine ca mai am un an in afara de asta. Dar ce va pasa dumneavostra de ce gandesc eu?

S-a enervat dar n-a avut ce sa faca si a tacut din gura. “1-0 pentru mine,inca un an si scap de ea. Mersi Doamne!”

La acest gand am incercat sa ascund un zambet,dar prea tarziu ca Mais ma vazuse deja si in pauza avea sa me intrebe de ce zambeam,fetita asta e de treaba,dar e foarte curioasa din fire,de fapt asa sunt amandoua.

A sunat de pauza..Doamna  Johnson a plecat din clasa,iar dupa ea au iesit si caetele de engleza,de nimeni nu o suporta.

-Domnisoara imi spui si mie de ce zambeai in ora de engleza?ma intreaba Mais foarte curioasa

-Mda,se putea sa nu observi tu?!am intrebat-o eu ironic..Zambeam ca mai e un an in afara de asta si scap de ea si sincer mi-a placut s-o enervez.

-Asta da motiv de fericire,zise ea razand,si chiar a fost tare. Ai vazut ca i s-a umflat o vena la gat ca nu avea ce sa raspunda?

-Da?!

-Fetelor cum a fost ora de engleza?intreaba Angela in timp ce venea spre noi,aproape dansand de fericire. Ora mea de biologie a fost tare,am ras toata ora de doamna Hall ,zise ea fericita

Doamna Hall era destul de batrana avea 60 de ani, avand probleme cu auzu si purta un aparat auditiv,cu care auzea numai ce voia .

-Mda ,engleza a fost nasoala,i-am spus eu uitandu-ma in alta parte si examinand termopanu, nu stiu ce ma asteptam sa vad,poate un vampir care sa vina si sa ma fi scutit de scoala,adevaru e ca imi plac foarte mult chestiile cu vampiri.

-Andreea iar a facut-o pe Johnson  sa se enerveze…

-Da?! Ce tare! Pacat ca n-am fost si eu acolo,a spus ea oftand.Dar totusi bravo Andreea tine-o tot asa si o sa ajungi pe lista neagra a lui Johnson,daca nu esti deja,a spus si au inceput amandoua sa rada

-Exact ce nu imi doresc,i-am spus eu putin nervoasa,dar totusi amuzata.

Amandoua au ras si mai tare,cred ca se uita toata cantina la ele,seamana atat de putin una cu alta desi sunt surori…oricum diferenta intre ele este de un an. Angela are 18 ani si Mais 17, eu sunt de-o seama cu Angela,adica 18 .

-Nu stiu de voi,dar eu o sa chiulesc de la istorie, chiar n-am chef de domnul Johnson.

-I-auzi la ea,pleaca fara noi!spuse Mais inca razand.

-Normal ca chiulim si noi,continua Angela. Nu te auzim prea des sa chiulesti.

Asa ca am plecat. Angela s-a urcat in broscuta ei rosie,Mais in Jeepul ei visiniu, iar eu in Audi-ul meu verde inchis.

Cand am ajuns pe aleea familiei Ichim,parinti adoptivi ai lui Angela si Mais,am calcat acceleratia,oricum eu aveam sa ajung acasa de abia pe la 07:00a.m cand as fi terminat orele.

Cand am ajuns la Angela si Mais acasa .Fritz si Clair, (asa ii chema pe parinti adoptivi lui Mais si Angela)erau plecati din tara,in Africa ,cu firma lor,pentru niste  plante rare(erau profesori universitari).

-Ce bine ca Fritz si Clair sunt plecati,macar cand nu sunt ei putem sa ne mai facem si noi de cap,spuneaAngela in timp ce dadea drumu la combina.

-E asa de bine fara ei,dar intr-un fel e nasol, ca pleaca destul de des. Si mi-e tare dor de ei,zicea Mais mai trista.

Pentru a le face sa uite de tristete m-am gandit sa le pun o intrebare care le-ar face fericite pe amandoua sau macar sa uite de tristete.

-Angela,Mais am si eu o intrebare?!

-Spune!spusera amandoua in cor

-Tobosaru e Nicolas,iar chitaristu e Alexe?

-Ce intrebare tampita, ti-am mai zis de o mie de ori ca Nicolas e chitaristu,iar tobosarul e Alexe,spuse Mais in timp ce dadea ochii peste cap.

Eu am ridicat din umeri ca si cum iar as fi uitat,ele au inceput sa rada. Eu eram fericita,ca mi-am atins telu, de a le face sa uite de tristetea lor

-Andreea,eu si Angela ne gandeam daca ai vrea ca asta seara sa dormi la noi?

-Sigur!De ce nu?!