Capitolul 5: Secrete

Sambata dimineata.

M-am trezit la 10:30 si m-am dus sa fac un dus. Dupa dus m-am dus in camera direct la sifonier(aveam un sifonier de un maro inchis plin cu poze cu mine, Angela si Mais) si am aruncat pe pat niste haine ca sa aleg cu ce ma imbrac. Am ales o pereche de pantaloni de trening negri cu o bluza gen sport tot neagra.

La 12:30 am coborat sa mananc,apoi m-am asezat sa ma uit la tv pana vine J.J..

Fix la 1:30 J.J. a fost la mine. M-am urcat in masina si am plecat.

-Buna!am spus eu in timp ce ma urcam.

-Buna! a spus el zambind.

-Deci plimbarea o facem cu masina sau fara?

-Fara,a spus el razand.

-Bine. Si pe unde mergem mai exact?

-Pai este un lac in mijlocul padurii si ma gandeam sa mergem acolo,ce zici?

-Aaaa, sigur. De ce nu?

La intrarea in padure a parcat masina si am mers pe jos. In mai putin de 15 minute am ajuns la lac. Ne-am asezat pe iarba si am inceput sa discutam despre nimicuri.

La un moment dat J.J. s-a ridicat brusc in picioare si privea atent in jur,parca astepta ceva.

-Ce sa intamplat?am intrebat eu ingrijorata.

-O pantera!a spus el,in vocea lui distingandu-se putina nervozitate.

In mai putin de un mint a aparut in fata noastra o pantera. M-am speriat,eram sigura ca o sa murim.

-Pleaca! a strigat el la mine.

-Si tu?am intrebat eu.

-O sa incerc s-o tin departe de tine! a spus el

-Nu te las aici singur!a spus eu hotarata.

A oftat.

Dintr-o data a sarit la pantera si a scos un marait. “Ce-a fost asta?” m-am intrebat in minte.

In timp ce J.J. a sarit spre pantera si a aruncat-o intr-un copac,copacul aproape ca s-a rupt,iar el a sarit la ea si si-a infipt dinti in gatul ei. Dupa ce s-a ridicat,pantera a ramas la pamant moarta.

Am ramas incremenita. El a venit spre mine,mi-a venit in gand sa fug. Dar picioarele si o parte din mine nu au vrut. Am ramas acolo.

-Scuze! A spus el. Nu am vrut sa te speri,te rog sa nu fugi!

-Crezi ca daca as fi vrut sa fug nu as fi fugit?!am spus eu aproape tipand.

-Da. Chiar imi pare rau daca te-am speriat.

-Tu esti.......am spus  cuvantul ramanandu-mi in gat.

-Da! Sunt un vampir,a continuat el trist.

-Pai si ce mai astepti?!

-Adica?a spus el confuz

-Cum adica?!am spus eu nervoasa ca nu ma omoara mai repede. Nu o sa faci si cu mine ce ai facut cu pantera? Am intrebat eu.

A inceput sa rada.

-Frumos! Eu o sa mor si tu razi de mine! Bravo!am spus ironica aplaudand.

-Nu!Esti haioasa cand esti speriata!a spus el hotarat. Daca te-as omora, singurul motiv pentru care mai exist ar disparea!
Am ramas surprinsa. Adica singurul motiv pentru care exista ar disparea?

A oftat.

-Sti….eu te plac de cand te-am vazut,a spus el. Dar mi-e frica sa nu-ti fac rau. Sa fi cu un vampir nu este asa usor.

-Incercam?l-am intrebat eu.

-Chiar vrei?a intrebat el surprins.

-Da!am spus eu mai hotarata ca nicioata. Si eu te plac de cand te-am vazut.

A zambit si la fel si eu.

-Dar tu cum ai devenit vampir si cati ani ai?

-Pai,totul a inceput in pe 20 aprilie. Nu-mi cunosc creatorul, stiu doar ca avea parul roscat carliontat. Am avut un accident cu masina,eram eu si mama. Tot ce am mai auzit inainte ca veninul sa intre in mine au fost spusele mamei “Te rog! Salveaza-mi copilu!” amandoi eram pe moarte,pierdusem prea mult sange. Dupa ce m-a transformat a fugit,am incercat sa-l gasesc,dar degeaba. Am 130 de ani. Dar am ramas inghetat la varsta de 18 ani. Mi-am pastrat numele adevarat si data nasterii,doar ca anul l-am schimbat.

-Pai si cum i-ai cunoscut pe Alexe si Nicolas? Presupun ca si ei sunt vampiri.

-Nicolas are 100 de ani si Alexe 120. Pe Alexe l-am cunoscut cand eram in Seattle,era un nou nascut scapat de sub control si l-am ajutat sa se adapteze la regimul meu. Iar Nicolas facea parte din Clanul Romanilor, nu era foarte fericit cu ei,asa ca a plecat.

-Cine sunt clanul romanilor?

-Cei mai temuti in lumea vampirilor,ei pastreaza ordinea,ca oameni sa nu afle de existenta noastra.

-Oau!am spus eu surprinsade tot. Pai ce puteri ai?

- Eu pot citi mintea oamenilor prin ochi si pot sterge amintirile.

-Si Alexe si Nicolas?

- Alexe creaza miraje si poate controla vremea, Nicolas care poate controla mintile si simte prezenta oricui chiar daca nu vede.

-Dublu oau!

A inceput sa rada.

-Deci nu te-ai speriat?m-a intrebat el serios.

-Nu. Adica la inceput m-am speriat putin,dar ceva m-a tinut aici.

-Ce?

-Nu stiu,am spus eu ridicand din umeri.

S-a apropiat de mine,incet,s-a uitat la mine si a spus “Vino mai aproape” si m-a sarutat. M-am facut rosie,iar el a zambit.

-Dar in mintea mea ce-ai gasit?

-Nimic,a spus el.

-Adica? E chiar asa de goala?

-Nu,dar ai niste ochii,de ascund orice. Nu te pot citi.

-Tare!mi-a scapat cuvantul,fara sa vreau.

Am ras amandoi. A trecut asa de repede timpu,ca s-a facut 8:00 si a trebuit sa plecat. Uram chestia asta,dar deja incepuse tata sa sune in disperare.

-Pai si sange de om nu beti?

-Ba da,dar avem un pact cu Fritz,cat timp suntem in Seattle sa nu omoram oameni. Oricum noi omoram doar infractori,nu si oameni nevninovati,dar mancam si sange de animale.

-Adica ca un fel de super eroi?intreb eu

-Noi nu suntem super eroi si cei rai,a spus el trist.

Am oftat vazandu-l trist.

-DECI VREI SA FI CU MINE?m-a intrebat el.

-DA!!!!am spus eu hotarata.

-Poti la noapte sa lasi geamu deschis?m-a intrebat el

-Sigur. Dar de ce?

-Surpriza! a spus el si m-a pupat pe frunte.

Am ajuns acasa,a coborat primu si mi-a deschis portiere.

-Ce gentleman,am spus eu.

Am intrat in casa,am mancat si m-am dus la baia sa fac un dus si sa ma schimb in pijamale.

Am intat in camera si acolo era,exact in patul meu.

-Ma bucur ca ai lasat geamul deschis!a spus el in timp ce m-a pupat pe frunte.

-Ce surpriza frumoasa! Dar tu de cand vi seara la mine in camera?am intrebat eu radicand o spranceana

-De miercuri seara,mai bine zis joi dimineata,a chicotit el.

-Deci nu a fost un vis, ci real.

-Da,esti asa de scumpa cand dormi. Tu esti ingerasul meu.

-Cum ai spus?
-Ingerasul meu,te deranjeaza?

-Nu! Dar nu sunt obisnuita. Cred ca o sa dureze ceva pana o sa ma obisnuiesc.

A zambit. Ce zambet frunos are,zambetul de care m-am indragostit.

Am vorbit multe,mi-a povestit cum a fost toti acesti 130 de ani fara mine si multe altele.

Pe la 3:00 am adormit,eram foarte obosita,ce zi!

-Noapte buna miracolul meu!i-am spus eu.
-Noapte buna ingerasul meu!